intermitență
Etimologie
Din franceză intermittence.
Pronunție
- AFI: /in.ter.mi'ten.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului intermitență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | intermitență | intermitențe |
| Articulat | intermitența | intermitențele |
| Genitiv-Dativ | intermitenței | intermitențelor |
| Vocativ | intermitență | intermitențelor |
- întrerupere, lipsă de continuitate în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc.; discontinuitate.
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu intermitență = în mod intermitent.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online