sfoară

română

Variante

• șfară
• șfoară

Etimologie

Probabil din neogreacă σφωρα (sfóra).

Pronunție

• AFI: /'sfo̯a.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sfoară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfoară	sfori
Articulat	sfoara	sforile
Genitiv-Dativ	sforii	sforilor
Vocativ	sfoară	sforilor

1. fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat.
2. fâșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante, cu care se poate lega un obiect.
3. măsură oficială folosită altădată pentru suprafețele de teren (a cărei valoare a variat după epoci).
4. bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură.
5. figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi.

Cuvinte derivate

• sforaci
• sforar
• sforicică
• sforișoară
• sforărie

Cuvinte compuse

• sfoară în față

Expresii

• A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva
• A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli)
• A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate
• A da sfoară în țară = a răspândi o veste, un zvon; a da de știre
• Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat
• Sfoară de moșie = moșie mică, moșioară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online