biscuit
Etimologie
Din franceză biscuit. Confer italiană biscotto.
Pronunție
- AFI: /bis.ku'it/
Substantiv
| Declinarea substantivului biscuit | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | biscuit | biscuiți |
| Articulat | biscuitul | biscuiții |
| Genitiv-Dativ | biscuitului | biscuiților |
| Vocativ | ' | ' |
- produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură în diferite forme (cerculețe, pătrățele, litere etc.).
- semifabricat de ceramică neglazurată, ars numai o dată și folosit la fabricarea faianței sau a porțelanului.
- porțelan supus la două arderi succesive, a cărui structură imită marmura.
Cuvinte apropiate
Expresii
- A avea o față de confort trei (sau de melc obosit/de gură de canal/de spate de bloc/de biscuite tăiat/de buzunar întors) = (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută
Traduceri
produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat de prăjitură
|
|
Referințe
(English)
Etimologie
Din forma bisket < franceza veche bescuit (astăzi biscuit).
Pronunție
- AFI: /'bɪskɪt/
Substantiv
biscuit, pl. biscuits
- (gastr.) biscuit, fursec; (p. ext.) prăjitură, pesmet
- (despre faianță) biscuit
- (nav.) biscuit uscat făcut din faină, apă și sare (folosit de marinari ca mâncare în lipsa alimentelor perisabile)
- maro-deschis, brun-deschis
culoarea maro-deschisă:
Sinonime
- 1: cookie
Cuvinte compuse
- Anzac biscuit
- biscuit firing
- biscuit ware
- bite the biscuit
- digestive biscuit
- dog biscuit
- ratafia biscuit
- sea biscuit
- ship biscuit
- soda biscuit
- take the biscuit
- water biscuit