eșantion
Etimologie
Din franceză échantillon.
Pronunție
- AFI: /e.ʃan.tiˈon/
Substantiv
| Declinarea substantivului eșantion | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | eșantion | eșantioane |
| Articulat | eșantionul | eșantioanele |
| Genitiv-Dativ | eșantionului | eșantioanelor |
| Vocativ | eșantionule | eșantioanelor |
- cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a da posibilitatea să se examineze felul, cantitatea sau valoarea produsului; probă, mostră.
- (rad.) impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online