politică

română

Etimologie

Din politic.

Pronunție

• AFI: /po.li'ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului politică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	politică	politici
Articulat	politica	politicile
Genitiv-Dativ	politicii	politicilor
Vocativ	politică	politicilor

1. știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune.
2. tactică, comportare (abilă) folosită de cineva pentru atingerea unui scop.

Cuvinte derivate

• nepolitic
• politicastru
• politicesc
• politicește

Expresii

• A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• copilița
• apolitic
• cioplita

Referințe

• DEX '98 via DEX online