prigoni
Etimologie
Din slavă (veche) prigoniti.
Pronunție
- AFI: /pri.go'ni/
Verb
| Conjugarea verbului prigoni | |
| Infinitiv | a prigoni |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
prigonesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să prigonească |
| Participiu | prigonit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima.
- (v.tranz.) a izgoni, a fugări pe cineva.
- (v.tranz.) (fig.) (despre abstracte) a urmări, a obseda; a chinui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online