Sari la conținut

răsucire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din răsuci.

Pronunție

  • AFI: /rə.su'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsucire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsucire răsuciri
Articulat răsucirea răsucirile
Genitiv-Dativ răsucirii răsucirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răsuci și rezultatul ei.


Traduceri