Sari la conținut

Alexandru Vodă Ipsilanti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Vodă Ipsilanti

Domn al Moldovei,
Domn al Țării Românești
Date personale
Născut1726[1] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipedeapsa cu moartea Modificați la Wikidata
PărințiQ51568036[*]
Smaragda Mamona[*][[Smaragda Mamona (1700)|​]][2] Modificați la Wikidata
CopiiConstantin Ipsilanti Modificați la Wikidata
Cetățenie Țara Românească
 Principatul Moldovei Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Domn al Țării Românești (1x)
Domnie15 septembrie 1774 – februarie 1782
PredecesorEmanuel Giani-Ruset
SuccesorNicolae Caradja
Domn al Moldovei
Domniedecembrie 1786 – 19 aprilie 1788
PredecesorAlexandru II Mavrocordat
SuccesorOcupație austriacă
Domn al Țării Românești (2x)
Domnieaugust 1796 – decembrie 1797
PredecesorAlexandru Moruzi
SuccesorConstantin Hangerli

Alexandru Vodă Ipsilanti (n. 1726, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. , Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domn în Țara Românească: 15 septembrie 1774 - februarie 1782 și august 1796 - decembrie 1797 și în Moldova: decembrie 1786 - 19 aprilie 1788.

Se trăgea dintr-o familie grecească din Constantinopol, care s-a stabilit în țară și s-a încuscrit cu boierii români. Înainte de a primi domnia, a fost dragoman al Porții. A fost un om foarte învățat și dornic de reforme.

Prima investire s-a făcut contrar voinței boierilor munteni, care potrivit unui document olandez din 3 noiembrie 1774, aleseseră „ca domn al lor pe Ștefan Prascoveanu”. A alcătuit un nou sfat domnesc, compus aproape numai din boieri pământeni, în care a fost inclus și Ștefan Prascoveanu. Excepție făcea dregătoria de spătar, încredințată unui prieten grec, dar și aceasta, spre sfârșitul domniei a fost încredințată lui Ienăchiță Văcărescu. A scutit mănăstirile de mai multe dări și le pune numai o taxă pentru susținerea școlilor. Ia pe plata domniei caii de poștă, care până atunci trebuiau întreținuți de locuitori. Desemnează căpitani pentru paza granițelor și a liniștii publice. Organizează tribunalele, tipărește în românește o condică de legi, întocmește o condică în care să se treacă toate protocoalele judecăților și documentele înfățișate la procese. El era nepot al lui Constantin Psiolu, grec adus în Moldova de Grigore al II-lea Ghica pe la 1736 și fusese numit domn la insistențele lui Thugut.

În timpul scurtei sale domnii din Moldova, ienicerii trimiși să păzească granițele de ruși au atacat Iașiul pe care l-au prădat; ienicerii atacă și palatul domnesc, de unde abia sunt respinși, jefuiesc satele, de unde iau o mulțime de vite. Dupa aceea, Ipsilanti se lasă luat prizonier de austrieci.

În a doua domnie din Țara Românească a fost lacom. Pierde tronul din cauza intervențiilor amiralului Chiuciuc Husein care, trebuind să lupte împotriva lui Pasvanoglu, cere ca în locul bătrânului Ipsilanti sa fie numit Constantin Hangerli.

Ipsilanti tipărește în 1780 o condică pravilnicească compusă după legile bizantine și după obiceiul pământului. Astfel este, de pildă, dispoziția ca fata să nu mai aibă drept la moștenire după moartea părinților dacă a fost înzestrată. O altă dispoziție prevede ca numai băieții să moștenească moșia din care se trage numele familiei, pe când fetele să vină numai la împărțirea celorlalte moșii. Condica lui Ipsilanti reprezintă un progres, deoarece este o lege civilă și nu numai bisericească și penală, așa cum erau pravilele lui Matei Basarab și Vasile Lupu. Tot Ipsilanti a înființat la București trei tribunale cu drept de apel la divanul domnesc.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
  • Pravilniceasca condică, 1780: ediție critică, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1957


Predecesor:
Emanuel Giani-Ruset
Domn al Țării Românești

17741782
Succesor:
Nicolae Caradja
Predecesor:
Alexandru Moruzi
Domn al Țării Românești

17961797
Succesor:
Constantin Hangerli
Predecesor:
Alexandru II Mavrocordat
Domn al Moldovei

17861788
Succesor:
Ocupație austriacă