Gheorghe Cipăianu

Gheorghe Cipăianu
Date personale
Născut	4 noiembrie 1878 Cipaieni, România
Decedat	10 august 1957 (78 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	agronom politician
Limbi vorbite	limba română
Deputat al României
Premii	Ordinul Coroana României Ordinul național „Steaua României”
Partid politic	PNL
Alma mater	Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București

Gheorghe Cipăianu (n. 4 noiembrie 1878, Cipaieni, Sânger, Mureș, România – d. 10 august 1957, București, România) a fost un agronom român, care a îndeplinit funcția de ministru al agriculturii în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (1).

S-a născut în Cipăieni (Keménytelke), un sat la est de orașul transilvănean Turda, în județul Torda-Aranyos, în prezent în județul Mureș. Cipăianu a urmat liceul din Blaj înainte de a pleca la București, capitala Vechiului Regat Român. Acolo a studiat la școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău, pe care a terminat-o ca șef de promoție în 1899. Apoi a studiat la institutul de agronomie din Leipzig, absolvind în 1906, și a obținut doctoratul cu "Magna cum laude" la Universitatea din Leipzig în 1909. Cercetările sale științifice s-au concentrat pe producția de porumb și sfeclă de zahăr. Intrat în serviciul guvernamental în 1911 ca inspector rural la Ministerul Agriculturii, a fost în consiliul economic al Ministerului de Război în timpul Primului Război Mondial, din 1916 până în 1917. În 1917-1918, a fost prefect al județului Neamț. A reintrat apoi în Ministerul Agriculturii, ocupând funcția de secretar general între 1918 și 1919, perioadă care a coincis cu unirea Transilvaniei cu România. Din 1920 până în 1922, a condus agenția centrală pentru cooperative și distribuție a pământului, în perioada unei reforme funciare majore. A fost secretar de stat adjunct în minister din 1923 până în 1926 și din nou din 1927 până în 1928.

Membru al Partidului Național Liberal din 1910, a reprezentat în mai multe rânduri județele Târnava-Mică și Turda în Parlamentul României, ca senator din 1922 până în 1926 și ca deputat în 1931 și 1933. În noiembrie 1933-februarie 1934, în cabinetele lui Ion G. Duca, Constantin Angelescu și Gheorghe Tătărescu, a fost ministrul Agriculturii. La sfârșitul anului 1944, a făcut parte din comitetul care a pregătit o altă reformă funciară. În mai 1950, la începutul regimului comunist, Cipăianu a fost arestat. Condamnat la închisoare, a trecut prin penitenciarul Sighet înainte de a fi eliberat în 1955. A murit doi ani mai târziu.

Cipăianu a fost mare ofițer în Ordinul Steaua României și Ordinul Coroanei.