Sari la conținut

Loprazolam

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nu confundați cu lorazepam.
Loprazolam
Identificare
Număr CAS61197-73-7[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem3033860[3]  Modificați la Wikidata
DrugBankDB13643  Modificați la Wikidata
ChemSpider2298440[4]  Modificați la Wikidata
UNII759N8462G8[1]  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL2107448[5]  Modificați la Wikidata
Cod ATCN05CD11  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₂₃H₂₁ClN₆O₃[3]  Modificați la Wikidata
Masă molară464,136 u.a.m.[3]  Modificați la Wikidata

Loprazolamul este un medicament din clasa imidazo-1,4-benzodiazepinelor, fiind utilizat în tratamentul insomniei.[6][7] Calea de administrare disponibilă este cea orală.[6]

Prezintă efecte anxiolitice, hipnotice și sedative, anticonvulsivante și miorelaxante.

Molecula a fost patentată în 1975 și a fost aprobată pentru uz medical în 1983.[8]

Utilizări medicale

[modificare | modificare sursă]

Loprazolamul este indicat în tratamentul de scurtă durată al tulburărilor de somn de etiologie variată, care sunt severe sau invalidante. Are o durată de acțiune scurtă, de aceea este utilizat la pacienții care nu pot adormi sau care se trezesc în mod repetat în timpul nopții.[9]

Ca toate benzodiazepinele, loprazolamul acționează ca modulator alosteric pozitiv al receptorului de tip A pentru acidul gama-aminobutiric (R GABAA), reducând excitabilitatea neuronilor.[7][10]

  1. ^ a b c d loprazolam (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  2. ^ a b CAS Common Chemistry, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n „Loprazolam”, LOPRAZOLAM (în engleză), PubChem, accesat în  
  4. ^ a b (Z)-6-(2-Chlorophenyl)-2,4-dihydro-2-[(4-methyl-1-piperazinyl)methylene]-8-nitro-1H-imidazo[1,2-a][1,4]benzodiazepin-1-one (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  5. ^ a b LOPRAZOLAM (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  6. ^ a b „Loprazolam”. The American Society of Health-System Pharmacists. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b „Loprazolam”. DrugBank - Canadian Institutes of Health Research. Accesat în . 
  8. ^ Fischer, Jnos; Ganellin, C. Robin (). Analogue-based Drug Discovery (în engleză). John Wiley & Sons. p. 539. ISBN 9783527607495. 
  9. ^ Rickels K. (). „The clinical use of hypnotics: indications for use and the need for a variety of hypnotics”. Acta Psychiatr Scand Suppl. 74 (S332): 132–41. doi:10.1111/j.1600-0447.1986.tb08990.x. PMID 2883820. 
  10. ^ Bateson AN (). „Basic pharmacologic mechanisms involved in benzodiazepine tolerance and withdrawal”. Current Pharmaceutical Design. ingentaconnect. 8 (1): 5–21. doi:10.2174/1381612023396681. PMID 11812247.