mod
Etimologie
Din latină modus, italiană modo.
Pronunție
- AFI: /mod/
Substantiv
| Declinarea substantivului mod | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mod | moduri |
| Articulat | modul | modurile |
| Genitiv-Dativ | modului | modurilor |
| Vocativ | module | modurilor |
- fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel în care se efectuează ceva; cale, procedeu, metodă.
- categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie.
- caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală, determinat de o anumită ordine și natură a intervalelor componente și de o anumită funcție a diferitelor sunete față de sunetul fundamental.
Cuvinte compuse
- mod condițional
- mod imperativ
- mod indicativ
- mod de producție
- adverb de mod
- complement circumstanțial de mod
- propoziție circumstanțială de mod
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online