vorbitor
Etimologie
Din a vorbi + sufixul -tor, cu unele sensuri după franceză parloir.
Pronunție
- AFI: /vor.bi'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului vorbitor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | vorbitor | vorbitori |
| Feminin | vorbitoare | vorbitoare |
| Neutru | vorbitor | vorbitoare |
- care vorbește; care folosește limbajul articulat.
- care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ.
- evident, edificator, elocvent.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului vorbitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vorbitor | vorbitori |
| Articulat | vorbitorul | vorbitorii |
| Genitiv-Dativ | vorbitorului | vorbitorilor |
| Vocativ | vorbitorule | vorbitorilor |
- persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat.
- persoană care povestește, care discută cu alții.
- orator, conferențiar.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului vorbitor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vorbitor | vorbitoare |
| Articulat | vorbitorul | vorbitoarele |
| Genitiv-Dativ | vorbitorului | vorbitoarelor |
| Vocativ | vorbitorule | vorbitoarelor |
- cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online