enfaldig

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeză veche enfaldogher, care provine din limba nordică veche einfaldr < proto-germanică *ainafalþaz („simplu, necomplicat”). Echivalent cu en („unu”) +‎ -faldig.

Înrudit cu daneză enfoldig, engleză onefold, faroeză einfaldur, germană einfältig, limba gotică 𐌰𐌹𐌽𐍆𐌰𐌻𐌸𐍃 (ainfalþs), islandeză einfaldur și neerlandeză eenvoud, eenvoudig.

Pronunție

• AFI: /ˈeːnˌfaldɪ(ɡ)/

Adjectiv

enfaldig (comp. enfaldigare, sup. enfaldigast)

1. stupid, prost, idiot

   Hennes enfaldiga min imponerade inte på åhörarna.

2. (înv.) simplu, necomplicat
3. (înv.) spartan, aspru, sobru
4. (înv.) necomplicat, ușor

Sinonime

• 1: dum, korkad
• 2: enkel, lättfattlig, okomplicerad

Cuvinte derivate

• enfaldighet

Cuvinte apropiate

• enfald

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary