perturba

Vezi și : perturbă

română

Etimologie

Din franceză perturber < latină perturbare.

Pronunție

• AFI: /per.turˈba/

Verb

Conjugarea verbului perturba
Infinitiv	a perturba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	perturbez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să perturbeze
Participiu	perturbat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație.
2. (v.tranz.) a împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc.

Cuvinte derivate

• perturbare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din perturba.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru perturba.

Referințe

• DEX '98 via DEX online