seriozitate
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /se.ri.o.zi'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului seriozitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | seriozitate | invariabil |
Articulat | seriozitatea | invariabil |
Genitiv-Dativ | seriozității | invariabil |
Vocativ | seriozitate | invariabil |
- însușirea, calitatea de a fi serios; (p.ext.) comportare, ținută care denotă această însușire; gravitate, importanță, însemnătate.
- expresie a figurii lipsită de veselie, de zburdălnicie.
- profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate.
- calitate a ceea ce necesită o deosebită atenție, o deosebită grijă; gravitate.
- Seriozitatea momentului.
- calitatea a ceea ce este lucrat, executat cu conștiinciozitate, cu atenție.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu seriozitate sau cu toată seriozitatea =
- cu mare atenție, cu conștiinciozitate, temeinic.
- cu convingere, cu tărie, dinadins.
- (în construcție cu verbe ca „a zice”, „a spune” etc.) cu ton profund, cu gravitate, cu pătrundere, convins.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online