De la Wikționar, dicționarul liber
(français)
Etimologie
Din latină târzie aera („epocă, eră”).
Pronunție
Substantiv
ère f., ères pl.
- eră
- (geol.) eră, eon
Cuvinte compuse
Omofone
- air, aire, airent, aires, airs
- ères, erre, errent, erres, ers
- haire, haires
- hère, hères
Referințe
