încorseta

română

Etimologie

Din în- + corset.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kor.se'ta/

Verb

Conjugarea verbului încorseta
Infinitiv	a încorseta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încorsetez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încorseteze
Participiu	încorsetat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune într-un corset (medical).
2. (v.tranz.) (fig.) a împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătușa.

Cuvinte derivate

• încorsetare
• încorsetat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărnosite
• contrasei
• scorneați

Referințe

• DEX '98 via DEX online