Ioan Axente Sever

Date personale
Ioan Axente Sever

Născut	15 aprilie 1821(1821-04-15) Frâua, Imperiul Austriac, (astăzi România)
Decedat	13 august 1906 (85 de ani) Brașov Austro-Ungaria, (astăzi România)
Părinți	Iacob, Ana, n. Maxim^[1]^[2]
Frați și surori	Gheorghe, Ariton, Iacob, Anica^[1]
Cetățenie	Imperiul Austriac, Austro-Ungaria
Religie	greco-catolică
Ocupație	profesor
Activitate
Cunoscut pentru	prefect al Legiunii Prima Blasiana în Revoluția de la 1848
Premii	Ordinul Leopold cl. a III-a Ordinul „Sfânta Ana” cl. a III-a
Modifică date / text

Acest articol se referă la revoluționarul român de la 1848. Pentru alte sensuri, vedeți Axente Sever (dezambiguizare).

Ioan Axente, supranumit Sever, (n. 15 aprilie 1821, Frâua – d. 13 august 1906, Brașov)^[3] a fost un revoluționar român, unul dintre conducătorii mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvania în Revoluția de la 1848.

Fiu de țăran, născut în Transilvania, a studiat teologia și filozofia la Blaj, după care s-a mutat la București.^[3]

În revoluția de la 1848

La izbucnirea revoluției, Ioan Axente Sever era profesor de latină și română, la Colegiul Sf. Sava din București.^[3]

A luat parte la revoluția de la 1848 din București și împrejurimi, unde a avut rolul de a face cunoscute idealurile revoluționare printre țărani. În august 1848 s-a întors în Transilvania, unde a participat la a treia adunare de la Blaj din septembrie. A participat alături de Avram Iancu la rezistența din Munții Apuseni.^[3]

La 8 ianuarie 1849 țăranii români răsculați au incendiat orașul Aiud. Populația nu credea că românii, pe atunci pașnici, ar putea s-o atace. În seara de 8 ianuarie — Crăciunul după calendarul iulian — a început măcelul ce a durat până în data de 17 ianuarie, fiind uciși cca 600 de etnici maghiari.^[4] Un numar mare de oameni a încercat să se ascundă în munții din apropiere, dar din cauza gerului au murit înghețați. Morții au fost aruncați în șanțurile cetății, iar altă parte în varnița de lângă cetate, unde se află și monumentul acestora.

Indus în eroare de promisiunile Curții de la Viena, precum și din cauza poziției nefavorabile a guvernului revoluționar maghiar în problema națională și în cea a abolirii iobăgiei, Ioan Axente a adoptat o atitudine pro-habsburgică, lucru care a contribuit la dezbinarea forțelor revoluționare ale românilor și ungurilor.

Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat fiind că ar fi participat la masacrul de la Aiud, dar a fost găsit nevinovat la proces.^[3]

După înfrângerea revoluției, a continuat să aibă un rol de frunte în viața politică și culturală a românilor din Transilvania. Astfel, a făcut parte din conducerea ASTREI, adică Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român.

A murit în spitalul săsesc din Brașov, foarte sărac și uitat de lume în vara anului 1906.

Decorații

Ordinul Leopold clasa a III-a, conferit de Franz Joseph;^[3]^[5]
Ordinul „Sfânta Ana”, clasa a II-a, conferit de Nicolae I al Rusiei prin generalul rus Alexander Nicolaevici Lüders.^[6]

Vezi și

Masacrul de la Aiud

Note

^ ^a ^b Mihai Sorin Rădulescu, Posteritatea lui Ioan Axente Sever, ZF — Ziarul de Duminică, 25 aprilie 2008, accesat 2016-04-01
^ Gheorghe Stăncescu, Un erou transilvanean: Ioan Axente Sever Arhivat în 12 aprilie 2016, la Wayback Machine., Historia, anul VI, nr. 59, noiembrie 2006
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Ion Rusu Abrudeanu, Moții – Calvarul unui popor eroic dar nedreptățit, București Arhivat în 26 octombrie 2021, la Wayback Machine.: Ed. Cartea Românească, 1928, cap. XXV, Prefectul Axente Sever și activitatea sa în timpul revoluției ardelene din anii 1848/49
^ en András Gerő, James Patterson, Modern Hungarian Society in the Making: The Unfinished Experience, Central European University Press, 1995
^ Ionuț Țene, De ce l-au urât austriecii pe Avram Iancu! Cauza e recunoașterea Țarului și a generalul rus Luders, napocanews.ro, 30 august 2020, accesat 2021-10-26
^ George Barițiu: Părți alese din istoria Transilvaniei, pe două sute de ani din urmă, vol. II, Sibiu 1890, p. 673

Bibliografie suplimentară

Ioan Gabor, Ioan Axente Sever - un nume pentru neuitare (1821-1906), Sibiu: 2006, ISBN 10-973-7749-12-x , ISBN 13-978-973-7749-12-3
Adrian T. Pascu, Ioan Axente Sever (1821-1906): viața și activitatea militantă, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1985
Nicolae Iorga, Oameni care au fost, Un bătrân erou: Axientie Sever, București: Ed. pentru Literatură, 1967, pp. 151–152

Legături externe

Posteritatea lui Ioan Axente Sever, 25 aprilie 2008, Mihai Sorin Radulescu, Ziarul de Duminică

Imagini

Bustul lui Axente Sever din Blaj
Mormântul lui Axente Sever din cimitirul Bisericii Sfinții Arhangheli din Blaj
Mormântul lui Axente Sever din cimitirul Bisericii Sfinții Arhangheli din Blaj

[MSR-1] Mihai Sorin Rădulescu, Posteritatea lui Ioan Axente Sever, ZF — Ziarul de Duminică, 25 aprilie 2008, accesat 2016-04-01

[2] Gheorghe Stăncescu, Un erou transilvanean: Ioan Axente Sever Arhivat în 12 aprilie 2016, la Wayback Machine., Historia, anul VI, nr. 59, noiembrie 2006

[IRA-XXXVI-3] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Ion Rusu Abrudeanu, Moții – Calvarul unui popor eroic dar nedreptățit, București Arhivat în 26 octombrie 2021, la Wayback Machine.: Ed. Cartea Românească, 1928, cap. XXV, Prefectul Axente Sever și activitatea sa în timpul revoluției ardelene din anii 1848/49

[4] András Gerő, James Patterson, Modern Hungarian Society in the Making: The Unfinished Experience, Central European University Press, 1995

[IT-5] Ionuț Țene, De ce l-au urât austriecii pe Avram Iancu! Cauza e recunoașterea Țarului și a generalul rus Luders, napocanews.ro, 30 august 2020, accesat 2021-10-26

[6] George Barițiu: Părți alese din istoria Transilvaniei, pe două sute de ani din urmă, vol. II, Sibiu 1890, p. 673

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]