Sari la conținut

Bohriu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bohriu
SeaborgiuBohriuHassiu
Re
   
(270)
107
Bh
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Bh
Upe
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Bohriu, Bh, 107
Serie chimică Metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 7, 7, d
Densitate 37000 (estimat) kg/m³
Culoare cenușie
Număr CAS 54037-14-8
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică u
Rază atomică pm
Rază de covalență pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică Rn 5f14 6d5 7s2
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 32, 32, 13, 2
Număr de oxidare +7, +5, +4, +3 (estimat)
Oxid
Structură cristalină hexagonală (estimat)
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire  K
Punct de fierbere  K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Capacitate termică masică J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Prima energie de ionizare 742,9 (estimat) kJ/mol
A 2-a energie de ionizare 1688,5 (estimat) kJ/mol
A 3-a energie de ionizare 2566,5 (estimat) kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
274Bhsintetic54 sec.[1]α8,8270Dbstabil cu 167 neutroni
272Bhsintetic9,8 sec.α9,02268Dbstabil cu 165 neutroni
271Bhsintetic1,2 sec.α8,35267Dbstabil cu 164 neutroni
270Bhsintetic61 sec.α8,93266Dbstabil cu 163 neutroni
267Bhsintetic17 sec.α8,83263Dbstabil cu 160 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Bohriu
Configurația electronică a atomului de bohriu
Niels Bohr (1885 - 1962)

Bohriu este elementul chimic cu numărul atomic 107 și simbol chimic Bh. Este un element chimic radioactiv și este artificial. A fost descoperit de o echipă de cercetători din Germania, condusă de Peter Armbruster și Gottfried Münzenberg în 1981. El a fost denumit în cinstea fizicianului danez Niels Bohr.

Prima sinteză convingătoare a bohriului a fost realizată în anul 1981 de către echipa de cercetare germană condusă de către Peter Armbruster și Gottfried Münzenberg de la Gesellschaft für Schwerionenforschung (Institutul pentru cercetarea Ionilor Grei, GSI) din Darmstadt, bazându-se pe reacția Dubna.

În 1989, echipa GSI a repetat reacția cu succes în timpul eforturilor de a măsura o funcțiune de excitare. În timpul acestor experimente, 261Bh a fost, de asemenea, în canalul de evaporare 2n și astfel s-a confirmat că 262Bh există sub două forme: o formă de bază și una izomerică.

IUPAC/IUPAP Transfermium Working Group (echipa ce căuta elemente mai grele ca fermiul) a raportat în 1992 că echipa GSI a descoperit în mod original elementul numit bohriu.

În perioada în care existența sa era doar presupusă, dar elementul nu fusese încă izolat, bohriul era denumit eka-reniu.

La început, grupul german a sugerat ca elementul nou să fie denumit nielsbohriu și să aibă simbolul Ns, în onoarea fizicianului danez Niels Bohr. Însă oamenii de știință sovietici au sugerat ca această denumire să fie dată elementului cu Z=105 (care a fost numit, în cele din urmă, dubniu), iar echipa germană a dorit să-l recunoască și pe Bohr și faptul că echipa de la Dubna a fost prima care a propus reacția de fuziune la rece.

Totuși, a existat și o controversă în legătură cu denumirea elementului, în perioada în care se căutau denumiri pentru elementele cu numărul atomic cuprins între 104 și 106. IUPAC a adoptat termenul de unnilseptiu (cu simbolul Uns) ca denumire provizorie și sistematică pentru acest element. În 1994, o comisie de la IUPAC a recomandat ca elementelul 107 să fie numit bohriu ci nu nielsbohriu, deoarece nu mai există vreun element care să conțină numele întreg al unui savant. [2] Acest fapt a fost respins de descoperitori, care susțineau că au dreptul să denumească elementul cum doresc ei. Disputa a fost preluată de echipa daneză de la IUPAC, care a votat în favoarea numelui bohriu. Au apărut și îngrijorări, deoarece numele putea fi confundat cu cel al borului și în special era dificilă distincția dintre ionii lor, bohrat și borat. În ciuda acestor fapte, denumirea de 'bohriu pentru element a fost recunoscută pe plan internațional abia în 1997[3]. Ulterior, IUPAC a decis ca sărurile de bohriu să se numească bohriați și nu bohrați.

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Masa atomică a bohriului este de 264,012496 uam[4].

  1. ^ Oganessian, Y. T.; Abdullin, F. S.; Bailey, P. D.; Benker, D. E.; Bennett, M. E.; Dmitriev, S. N.; Ezold, J. G.; Hamilton, J. H.; Henderson, R. A.; Itkis, M. G.; Lobanov, Y. V.; Mezentsev, A. N.; Moody, K. J.; Nelson, S. L.; Polyakov, A. N.; Porter, C. E.; Ramayya, A. V.; Riley, F. D.; Roberto, J. B.; Ryabinin, M. A.; Rykaczewski, K. P.; Sagaidak, R. N.; Shaughnessy, D. A.; Shirokovsky, I. V.; Stoyer, M. A.; Subbotin, V. G.; Sudowe, R.; Sukhov, A. M.; Tsyganov, Y. S.; Utyonkov, V. K.; Voinov, A. A.; Vostokin, G. K.; Wilk, P. A. (2010). "Synthesis of a New Element with Atomic Number Z=117". Physical Review Letters 104 (14): 142502.http://adsabs.harvard.edu/abs/2010PhRvL.104n2502O <http://prl.aps.org/abstract/PRL/v104/i14/e142502
  2. ^ „Names and symbols of transfermium elements (IUPAC Recommendations 1994)”. Pure and Applied Chemistry. 66 (12): 2419. . doi:10.1351/pac199466122419. 
  3. ^ „Names and symbols of transfermium elements (IUPAC Recommendations 1997)”. Pure and Applied Chemistry. 69 (12): 2471. . doi:10.1351/pac199769122471. 
  4. ^ Table of Isotopic Masses and Natural Abundances, site-ul Universității Alberta, Canada, accesat la 15 dec. 2012

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bohriu