Eric al II-lea al Norvegiei
| Eric al II-lea al Norvegiei | |
| Rege al Norvegiei | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Norvegia |
| Decedat | (30 de ani) Bergen, Norvegia |
| Înmormântat | Catedrala Bergen |
| Cauza decesului | subnutriție[*] |
| Părinți | Magnus al VI-lea Ingeborg de Danemarca |
| Frați și surori | Haakon al V-lea al Norvegiei |
| Căsătorit cu | Margaret a Scoției Isabel Bruce |
| Copii | Margareta I a Scoției[1] Ingeborg Eriksdotter av Norge[*][1] |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | suveran[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Sverre |
| Domnie | |
| Domnie | 9 mai 1280 – 15 iulie 1299 |
| Încoronare | 1280, Catedrala Veche din Bergen |
| Predecesor | Magnus al VI-lea |
| Succesor | Haalon al V-lea |
Modifică date / text  | |
Eric Magnusson - în norvegiană: Eiríkr Magnússon - (n. , Norvegia – d. , Bergen, Danemarca-Norvegia) a fost regele Norvegiei din 1280 până în 1299.
Eric a fost cel mai mare fiu supraviețuitor al regelui Magnus al VI-lea al Norvegiei și a soției sale, Ingeborg Eriksdatter, fiica regelui Eric IV din Danemarca. În 1273, când el avea cinci ani, i s-a acordat titlul de rege, guvernând alături de tatăl său care panificase să organizeze o încoronare pentru el în vara anului 1280. Cu toate acestea, regele Magnus a murit înainte ca acest lucru să se întâmple iar Eric a devenit singurul rege și a fost încoronat în Bergen în vara anului 1280. În timpul minorității sale, regatul a fost condus de către un consiliu regal format din baroni proeminenți și de mama sa, regina văduvă Ingeborg. După ce Eric a ajuns la vârsta majoratului în 1282, acest consiliu regal încă avea influența majoră asupra domniei sale. Fratele său, Haakon, i s-a dat în 1273 titlul de Duce al Norvegiei, și din 1280 a condus o zonă mare din jurul orașului Oslo în Norvegia de est și Stavanger, în sud-vest, fiind subordonat regelui Eric. Reședința principală a regelui a fost în Bergen în Norvegia de vest.
O caracteristică importantă a domniei lui Eric a fost războiul cu Danemarca, care a fost purtat și oprit între 1287 până în 1295. O motivație majoră pentru acest război a fost cererea lui Eric a moștenirii mamei sale daneze. În 1287 el a intrat într-o alianță cu un grup de nobili danezi care fuseseră proscriși în Danemarca pentru asasinarea regelui danez Eric al V-lea. Eric însuși a condus o mare flotă norvegiană care, împreună cu haiducii danezi, a atacat Danemarca în 1289, arzând Elsinore și amenințând Copenhaga. Atacurile navale asupra Danemarcei au fost făcute din nou în 1290 și 1293, înainte ca pacea să fie făcută în 1295.
Căsătoria și copii
[modificare | modificare sursă]Eric s-a căsătorit cu Principesa Margareta a Scoției, fiica regelui Alexandru al III-lea al Scoției, în Bergen în 1281. Margareta a murit doi ani mai târziu după ce a născut, dând naștere Margaretei, Fecioara Norvegiei, care avea să devină regina Scoției în 1286.
Eric s-a căsătorit mai târziu cu Isabela Bruce, sora regelui Robert I al Scoției. Căsătoria lor nu a produs nici un moștenitor de sex masculin care să supraviețuiască, deși a produs o fiică, Ingeborg Eriksdottir din Norvegia.
Eric a fost succedat de fratele său Haakon al V-lea al Norvegiei. A fost înmormântat la catedrala veche din Bergen, care a fost demolată în 1531.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- Lillehammer, Grete, et al. (1995) Museoteket ved Arkeologisk museum i Stavanger: Rogalandsfunn fra istid til middelalder, p. 108
- Narve Bjørgo, "Eirik Magnusson" in Norsk biografisk leksikon vol. II, (Oslo, 2000), pp. 436–437
- Margrete Eiriksdotter (Store norske leksikon)
- Isabella Bruce (Store norske leksikon)
- Tor Einar Fagerland, Krig og diplomati i nordisk middelalder (Oslo, 2002) pp. 82–96
- Eirik Magnusson (Store norske leksikon)
- Eirik Magnusson 1280-1299 (Eirik Magnussons mynthistorie)
- ^ a b The Peerage