Sari la conținut

Kitsch

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Suvenirurile produse în masă sunt considerate un exemplu kitsch.

Kitsch (pronunție: /kɪtʃ/) este un termen care provine din limba germană și denotă imitația, stilul de prost gust, deseori aflat în legătură cu diletantismul artistic.[1] De obicei, kitsch se folosește cu referință la obiecte pseudo-artistice, ieftine, comparate cu o valoare artistică adevărată și o estetică sofisticată.[2]

Etimologia termenului kitsch nu este clară, dar se știe că termenul a fost prima dată folosit pe piața de artă din München în jurul anilor 1860-1870 ca termen descriptiv pentru artă de calitate minoră, ieftină, populară.[3]

George Pruteanu relatează că Kitsch e un cuvânt german, care provine din verbul kitschen, un cuvânt foarte obișnuit în sudul Germaniei, în Bavaria, unde aparținea limbajului familiar și avea sensul de "a face ceva de mîntuială" sau a fușeri, cum se mai spune azi.[4]

Ceainic și cană de tip kitsch
Exemplu de locuință de prost gust

Definirea termenului kitsch este foarte dificilă și nu există o definiție simplă acceptată. De asemenea, termenul este considerat intraductibil în cele mai multe limbi și de aceea se folosește termenul original.

Scriitorul modernist Hermann Broch susține că esența kitsch-ului este imitația: kitsch-ul își imită predecesorul fără a ține cont de etică - scopul este de a copia frumosul, nu binele.[5] Potrivit lui Walter Benjamin, kitsch-ul, spre deosebire de artă, este un obiect utilitarist lipsit de orice distanța critică între obiect și observator. Potrivit criticului Winfried Menninghaus, opinia lui Benjamin era că stilul kitsch „oferă o gratificare emoțională instantanee, fără efort intelectual”.

Kitsch-ul se referă mai puțin la lucrul observat, și mai mult la observator.[6] Potrivit lui Roger Scruton, „Kitsch-ul este artă falsă, care exprimă emoții false, al cărei scop este de a păcăli consumatorul, în a crede că simte ceva profund și serios”.[7]

Criticul Marin Marian-Bălașa este de părere că „Kitsch-ul este cea mai largă categorie sau gen artistic, reprezentând arta simplificată ieftin și adesea produsă în serie, care apelează la stridență, artificiu, zgomot și pompă pentru a reține atenția, pentru a zgâlțâi simțul, pentru a satisface fără probleme și consecințe, pentru a fi fără prea multă bataie de cap sau filozofie.”[8]

Criterii pentru kitsch

[modificare | modificare sursă]
  • Opus față de operele de artă (care chiar cer interpretare), kitschul nu este interpretabil;
  • Kitschul propagă și repetă stereotipuri și clișee și îi lipsește originalitatea;
  • Kitschul este deseori ușor reproductibil (articole de masă).

În postmodernism, termenul kitsch, în anumite cazuri, a fost înlocuit de termenul trash, care declară anumite feluri de kitsch ca fiind artă, inversând astfel conotația negativă.

  1. ^ „Definition of KITSCH”. www.merriam-webster.com. 
  2. ^ „Dialectic of Enlightenment - Philosophical Fragments” (PDF). Wayback Machine Internet Archive. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ Calinescu, Matei. Five Faces of Modernity. Kitsch, p. 234.
  4. ^ „George Pruteanu - Doar o vorbă: Kitsch”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Broch, Hermann (). „Evil in the Value System of Art”. Geist and Zeitgeist: The Spirit in an Unspiritual Age. Six Essays by Hermann Broch. Counterpoint. pp. 13–40. ISBN 9781582431680. 
  6. ^ Eaglestone, Robert (). The Broken Voice: Reading Post-Holocaust Literature. Oxford University Press. p. 155. ISBN 978-0191084201. 
  7. ^ „A Point of View: The strangely enduring power of kitsch”. BBC News. . 
  8. ^ Oedipe, între perfecțiune și kitsch
  • TIMARU, Maria Agata Doina, Non-valorile artei muzicale. O fenomenologie (anti)estetică a kitsch-ului, teză de doctorat, Academia de Muzică „G. Dima” Cluj-Napoca, 2001

Legături externe

[modificare | modificare sursă]